Ulcer - cauze si tratament

      

Ce este boala ulceroasa?

Ulcerul este o excavatie (crater) la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima portiune a intestinului). Boala ulceroasa se intilneste la orice virsta, dar incidenta maxima este la tineri.

Care sint cauzele ulcerului? 
Stomacul secreta acid clorhidric si pepsina; in acelasi timp exista mecanisme de aparare ale mucoasei impotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru intre agresiunea acida si bariera antiacida (nu exista ulcer fara acid!). Implicati in aparitia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul continutului duodenal in stomac, alcoolul, fumatul, stresul, unele medicamente (antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului).
In 1983 a fost descrisa bacteria Helicobacter pylori care a fost incriminata drept factor etiologic al ulcerului.

Cind apare ulcerul? 
Periodicitatea ulcerului consta in alternarea perioadelor lipsite de durere cu faze dureroase. Perioadele ulceroase au de obicei caracter sezonier, fiind accentuate primavara si toamna. Riscul de a dezvolta boala ulceroasa este de 2,5 ori mai mare la rudele de gradul I ale ulcerosilor.

Cum pot banui ca am ulcer? 
Trebuie precizat faptul ca nu orice durere abdominala sugereaza ulcer. Discutia cu bolnavul constituie elementul esential in stabilirea diagnosticului. Durerea ulceroasa are caractere tipice. Localizarea durerii este de obicei epigastrica (in 'cosul pieptului'); este de intensitate variabila, de la arsura la torsiune. Una dintre caracteristicile importante este ritmicitatea durerii sau relatia cu alimentatia (cunoscuta drept 'mica periodiciate'). Cu cit ulcerul este situat mai aproape de esofag, cu atit durerea apare mai precoce dupa masa: in cazul ulcerului gastric durerea apare dupa 30-60 de minute de la ingestia de alimente, in cazul ulcerului duodenal la 4-5 ore postprandial: in acest caz durerea imbraca aspect de 'foame dureroasa' si apare cel mai frecvent noaptea, trezind pacientul din somn; acesta relateaza ameliorarea dupa ingestia de alimente. Durerea din ulcerul duodenal spre deosebire de cea din gastrita de exemplu este singura durere abdominala care se amelioreaza dupa ingestia de alimente, astfel bolnavul poate sa isi puna singur diagnosticul! Durerile nu apar dimineata la trezire.
Alte simptome sunt: varsaturile (pot calma durerea, de aceea sunt provocate uneori voluntar de catre bolnav) pirozisul, eructatiile, greturile, constipatia. Pofta de mincare este mentinuta sau chiar crescuta.

Cum se poate confirma ulcerul? 
1) Examen radiologic cu bariu (sensibilitate de 90 %) - avind ca semn caracteristic nisa, care variaza de la citiva mm la citiva cm);
2) Endoscopia digestiva superioara - permitind prelevarea de biopsii, are avantajul cofirmarii caracterului benign sau malign in cazul ulcerului gastric.

Se poate ulcerul complica? 
Cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric sau duodenal este hemoragia digestiva care se poate manifesta ca o singerare masiva: hematemeza (varsatura cu aspect de 'zat de cafea' sau singe proaspat) si melena (scaun 'negru ca pacura') care pot pune in pericol viata bolnavului; este foarte important ca medicul sa instruiasca bolnavul ulceros sa se prezinte de urgenta la spital in cazul aparitiei melenei. O alta complicatie este perforatia care genereaza peritonita acuta si reprezinta o urgenta chirurgcala; pacientul resimte o durere epigastrica violenta, cu debut brusc, agravata de orice miscare, inclusiv de respiratie. Stenoza pilorica (a orificiului dintre stomac si duoden) este caracterizata prin varsaturi abundente (alimente consumate inainte cu 1-2 zile), scadere in greutate, deshidratare.

Cum se trateaza ulcerul? 

• Masuri igieno-dietetice care privesc comportamentul alimentar si dieta.
  Pacientul cu ulcer trebuie sa evite mesele abundente, recomandindu-se prinzuri reduse cantitativ si frecvente (5-6/zi). Alimentatia ulcerosului trebuie sa fie completa, bogata in toate principiile alimentare, cu evitarea consumului de alimente sau bauturi care cresc aciditatea gastrica (tot ce e acru e si acid!): supa de carne, condimente, citrice, rosii, ceapa, bauturi carbogazoase, precum si dulciurile concentrate consumate pe stomacul gol. In general, s-a renuntat la listele de alimente recomandate sau interzise, bolnavul fiind sfatuit doar sa evite mincarurile care nu-i priesc.
  Se recomanda excluderea fumatului si a consumului de alcool!
• Masuri medicamentoase:
  a) medicamente care scad secretia acida: de tipul inhibitorilor H2 (Famotidina, Nizatidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, Pantoprazol);
  b) medicamente care tamponeaza aciditatea - 'pansamente gastrice' de tipul Dicarbocalm, Maalox;
  c) tratament antibiotic de eradicare a Helicobacter pylori (tripla asociere: Clarithromicina + Amoxicilina timp de 7-10 zile, in asociere cu Omeprazol timp de 4 saptamini).Medicul de famile are obligatia de a atrage atentia pacientilor ca medicamentele antiinflamatorii (aspirirna, indometacin, diclofenac, ketoprofen) pot determina aparitia ulcerului, il pot agrava sau pot provoca hemoargii masive)!

Infectiile urinare

Ce sunt infectiile urinare, cum apar, de cine sunt produse, cauzele, cum se pune diagnosticul, cum le tratam - in acest articol vom raspunde la toate aceste intrebari pe care cred ca vi le-ati pus si singure daca v-ati confruntat vreodata cu o asemenea situatie.

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante - ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
- aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
- aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
- pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
- pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
- pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare? 
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare - infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
- litiaza renala ( calculii)
- tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
- refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
- infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.