Infectiile urinare

Ce sunt infectiile urinare, cum apar, de cine sunt produse, cauzele, cum se pune diagnosticul, cum le tratam - in acest articol vom raspunde la toate aceste intrebari pe care cred ca vi le-ati pus si singure daca v-ati confruntat vreodata cu o asemenea situatie.

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante - ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
- aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
- aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
- pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
- pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
- pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare? 
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare - infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
- litiaza renala ( calculii)
- tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
- refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
- infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.

5 plante care-ti protejeaza ficatul

Ultimele statistici arată că 2 milioane de români suferă de o afecţiune hepatică. Descoperă plantele cu efecte hepatoprotectoare şi câteva metode prin care îţi poţi proteja ficatul de boli!

O atenţie deosebită trebuie acordată afecţiunilor ficatului, deoarece leziunile la nivelul ficatului pot fi ireversibile. Pe lângă o alimentaţie echilibrată şi evitarea consumului excesiv de alcool, medicina alternativă are la îndemână câteva remedii naturale care te pot ajuta să-ţi protejezi ficatul.

1. Armurariul (Sylibum marianum)

Este unul dintre cele mai bune hepatoprotectoare, deoarece conţine silimarină, o substanţă care protejează ficatul, împiedică depunerea grăsimilor în ficat şi ajută la eliminarea substanţelor toxice din organism (din alcool, tutun, alimentaţia nesănătoasă). De asemenea, cercetările arată că silimarina este foarte utilă persoanelor care au probeleme cu colesterolul, reducând nivelul acestuia şi al trigliceridelor.

2. Păpădia

Este un bun drenonr hepato-biliar, adică tratează problemele ficatului şi ale bilei.

3. Turmericul

Datorită curcuminei din compoziţia lui, turmericul are un efect hepatoprotector dovedit de studiile recent realizate şi apărute în noiembrie 2010 în publicaţia "The Journal Endocrinology". Dacă nu agreezi gustul acestui condiment pe care îl poţi folosi în mâncăruri sau salate, poţi să îl găseşti sub formă de capsule.

4. Trifoiul roşu

Ajută funcţia de detoxifiere a ficatului şi stimulează secreţia de bilă.

5. Rădăcina de lemn-dulce

Apără ficatul de acţiunea toxinelor, ajutând la eliminarea acestora din rinichi.

Gastroenterologii atrag atenţia asupra unor alimente pe care dacă le consumăm în exces pot să dăuneze sănătăţii ficatului. Dintre acestea, specialiştii enumeră: băuturile alcoolice şi carbogazoase, prăjelile, afumăturile, alimentele grase (brânzeturi, carne) şi excesul de ouă.

Analizele pentru ficat trebuie făcute în fiecare an

De multe ori o boală a ficatului este descoperită întâmplător în urma unor analize care se fac pentru alte afecţiuni. Este recomandată efectuarea periodică a unor analize medicale de laborator specifice afecţiunilor hepatice pentru a le depista în fază incipientă.

Zaharul - la fel de toxic precum tigarile si alcoolul

Zaharul este asemanator unei otrave si ar trebui vandut sub aceleasi reguli stricte precum si tigarile si alcoolul, spun cercetatorii.

Oamenii de stiinta avetizeaza ca mancarurile zaharate si bauturile sunt responsabile pentru boli precum obezitatea, cancerul si probleme ale ficatului.

Mai mult, acestia afirma ca zaharul contribuie la moartea a 35 de milioane de oameni pe an si ca este atat de periculos, incat consumul acestuia ar trebui controlat prin taxe si legi.

Intr-un articol intitulat "Toxicul Adevar despre Zahar", publicat in jurnalul "Natura", cercetatorii au adugat: "Putin zahar nu reprezinta o problema. In schimb, consumat in cantitati mari, el poate ucide - incet, dar sigur".

Autorii americani ai studiului despre zahar avertizeaza ca acum obezitatea este o problema globala, mai mare chiar decat malnutritia. In plus, potrivit acestora, zaharul nu numai ca ingrasa oamenii, dar schimba si metabolismul corpului, creste presiunea sangelui, dezechilibreaza hormonii si dauneaza ficatului.

Sursa / Foto: Daily Mail