Chist ovarian - cauze si tratament

Chisturile ovariene apar datorita procesului lunar care are loc la nivelul ovarelor: ovulatia. Chisturile sunt in marea majoritate a cazurilor formatiuni benigne de la nivelul ovarelor. 

Mecanismul de formare a chisturilor ovariene 
In ovar se formeaza niste foliculi, care in interior contin ovocitul - celula sexuala feminina. In mod normal, in fiecare luna, la nivelul unui ovar (drept sau stang) un folicul urmeaza un ciclu complet de dezvoltare: foliculul creste, la jumatatea perioadei elibereaza ovocitul care este preluat de trompa uterina, iar in continuare in ovar, foliculul restant - golit de continut - se transforma in corp galben si apoi se atrofiaza. 

Daca foliculul nu elibereaza ovocitul, el continua sa creasca si devine o cavitate cu lichid, transformandu-se treptat intr-un chist ovarian. Chistul se poate forma insa si dupa ovulatie la nivelul corpului galben. 

Dupa ani de depistari ale chisturilor ovariene, s-a ajuns la concluzia ca ele se intalnesc frecvent la femeile in perioada fertila. Un chist depistat la o femeie la menopauza pune alte probleme. Medicii au constatat ca chisturile apar mai frecvent in ovarul drept! 

Tratamentul pentru chisturile ovariene 
La inceput, o metoda simpla, care nu te va speria deloc, este tinerea sub observatie atenta a chistului, controale periodice la medicul ginecolog, care va depista daca chistul e in crestere sau s-a resorbit. Cele mai multe chisturi se resorb, trec neobservate, iar daca fiecare femeie tanara ar face cate o ecografie la fiecare 6 luni sau la un an, cu siguranta ca la un moment dat, multe dintre ele ar descoperi ca au un chist ovarian. 

Trebuie sa ai rabdare, chisturile mici (le-ai descoperit intamplator la o ecografie) pe care nu le simti si nu-ti fac probleme, se pot si retrage. 

Daca nu se resorb in 2-3 luni, evolutia chistului se poate influenta si hormonal, cu anticonceptionale. 

Tratamentul depinde insa foarte mult de dimensiunile chistului, de vechimea lui, de senzatiile pe care tu le ai in acea zona inferioara a abdomenului - chisturile pot sa doara, preseaza pe organele invecinate, pot da chiar si tulburari urinare, pe langa manifestarile legate chiar de ciclu : dereglari ale menstruatiei, dureri. 

Despre tratamentele hormonale: 
Ovulatia apare printr-un mecanism hormonal, iar remediul cel mai rapid si logic este punerea in repaus a ovulatiei, deci anticonceptionalele. Ovulatia nu mai are loc, deci cauza care ducea la o posibila formare a chisturilor este exclusa. Evident, chisturile deja formate nu se vor retrage instantaneu, dar se previne aparitia altora si se urmareste procesul de resorbtie a celor deja existente. 

Despre tratamentele chirurgicale: 
Se utilizeaza pentru situatii mai grave, cu manifestari deranjante, chisturi mari, exista chiar chisturi gigant depistate foarte tarziu, sau torsiunile de ovare cu chisturi ( torsiunile sunt urgente pentru ca pot duce la necroza ovarului). 
Pentru situatiile deosebite, identificate ca atare de medic si semnalate ca deranjante de catre pacienta: se poate indica tratamentul chirurgical. 
Nu te speria, se extrage in general numai chistul, ovarul ramane functional. Pentru chisturile mai mici: e posibila realizarea operatiei laparoscopic (incizie foarte mica). 

O problema care se rezolva numai chirurgical este torsiunea de ovar (sau de ovar cu chist sau chisturi), in care apar dureri foarte mari in partea de jos a abdomenului, in stanga sau in dreapta. 

Pentru stabilirea metodei de tratament este importanta si varsta femeii, daca este la menopauza sau nu. In general pentru femeile la menopauza se indica tratamentul chirurgical. 

Sunt multe femei care doresc sa afle daca exista si alte tipuri de tratamente: non-hormonale sau fara operatie. 
Din punct de vedere al medicinii clasice nu stiu alte metode. 

Orice alta procedura, bai de plante, ceaiuri, mai stiu si eu ce mai recomanda medicina traditionala - daca vrei sa incerci nu te poate nimeni impiedica, tu decizi! Insa ai grija sa depistezi la timp o stare critica. 

Cel mai bun e controlul ginecologic periodic si cu efectuarea unei ecografii, uneori poti sa recurgi si la un tip de ecografie transvaginala, care da niste imagini mai performante (dar costa mai scump). 

Chisturile - surprize neplacute si pentru femeile insarcinate? 
Da, din pacate, multe femei fac o ecografie a abdomenului inferior abia cand raman insarcinate. Daca faci o ecografie in prima sau a doua luna de sarcina si medicul descopera un chist ovarian, nu dispera! 

Medicul chirurg, specialist in obstetrica - ginecologie iti va spune ca, daca se intalmpla ceva neprevazut (de pilda torsiunea de ovar) el te poate opera fara probleme din trimestrul II de sarcina (doar pentru extragerea chistului). 
Din luna a patra de sarcina mai mult ca sigur chistul ovarian nu se mai vede la ecografie pentru ca uterul a crescut si blocheaza imaginea. Iti spun din nou, nu te speria pentru ca exista mari sanse ca chistul sa fie resorbit daca nu este prea mare! 

Daca nu apar situatii neprevazute, medicul poate alege atunci cand nasti sa ti se faca cezariana si chirurgul sa verifice ovarele, sa vada daca mai exista chistul sau nu. Daca ai chisturi, le poate extrage si pe ele odata cu efectuarea operatiei.

 

Infectiile urinare

Ce sunt infectiile urinare, cum apar, de cine sunt produse, cauzele, cum se pune diagnosticul, cum le tratam - in acest articol vom raspunde la toate aceste intrebari pe care cred ca vi le-ati pus si singure daca v-ati confruntat vreodata cu o asemenea situatie.

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante - ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
- aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
- aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
- pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
- pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
- pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare? 
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare - infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
- litiaza renala ( calculii)
- tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
- refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
- infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.