4 operaţii care te scapă de grăsime

Kilogramele în plus devin o povară după ce se pierde controlul greutăţii corporale. Atunci intervin dietele, sportul, pastilele, înfometarea în speranţa că surplusul de kilograme va fi diminuat pe termen lung. Când aceste metode nu mai funcţionează, doar chirurgul mai poate să vindece această boală. 

Doctorul Cătălin Copăescu ne menţionează că se poate pierde între 50 - 90% din excesul ponderal prin intermediul celor patru tipuri de intervenţii chirurgicale: gastric banding, bypass gastric, gastric sleeve şi diversia biliopancreatică. Aceste metode chirurgicale sunt recunoscute şi efectuate la nivel internaţional, iar la noi în ţară sunt făcute de dr Copăescu, la Delta Hospital, singurul spital acreditat ca Centru de Excelenţă în Bariatrie.

Gastric banding

Este tipul de intervenţie chirurgicală care presupune montarea unui inel gastric reglabil pentru a divide stomacul în două porţiuni. "Prima porţiune din stomac este mai mică şi vine în continuarea esofagului, iar restul stomacului va comunica cu prima porţiune printr-un canal permis de inel. Acesta are un tub de conexiune, iar la capătul lui este un dispozitiv care se fixează pe muşchi şi prin care medicul poate insera lichid în inel. Cu cât este mai strangulat stomacul, cu atât va fi mai limitata trecerea alimentelor”, explică dr Cătălin Copăescu.

Acest tip de operaţie este cel mai simplu, intervenţia durând aproximativ 40 de minute, iar pacientul îşi va reveni într-un timp scurt, va pierde kilogramele în plus dacă este motivat şi conştient că inelul poate fi păcălit de alimentele lichide, dar bogate în calorii precum înghetata, ciocolata, sucurile. Astfel, pacientul trebuie să aibă grijă în alegerea alimentelor pe care le consumă. Sunt recomandate alimentele slab calorice şi uscate, în porţii mici, 4-5 mese/zi.

Bypass gastric

Este un tip de operaţie care presupune scurtcircuitarea stomacului, îl împarte în două compartimente: unul aflat în continuarea esofagului şi un altul complet separat. Alimentele vor ocupa prima porţiune, fără a trece deloc în cealaltă parte a stomacului. Pentru a asigura tranzitul digestiv, la acest stomac format se conectează o parte din intestin. Ea va prelua alimentele pe care le înghiţim. 

Persoana care a recurs la bypass gastric mănâncă puţin, dar neselectiv, pentru că zaharurile şi grăsimile nu trec prin suprafaţa de intestin care face posibilă absorbţia lor. Senzaţia de saţietate apare foarte repede, deoarece alimentele vin în contact cu mucoasa intestinală şi de acolo pleacă nişte semnale către creier, care determină apariţia senzaţiei de saturatie. Prin intermediul acestui tip de intervenţie, se poate pierde până la 80% din excesul ponderal.

Gastric sleeve

Gastric sleeve este cea de-a treia intervenţie chirurgicală pentru obezitate şi constă în secţionarea stomacului de-a lungul său, scoţând din organism porţiunea sa laterală, adică 80% din capacitatea rezervorului gastric unde se află şi centrii foamei. "În circuitul digestiv rămâne doar un tub gastric foarte subţire şi lung, cu diametrul de 1 cm, care seamănă cu un burlan, foarte zgârcit cu alimentele pe care le permite. Senzaţia de foame se reduce şi până la 70% din excesul ponderal poate fi pierdut", concluzionează specialistul.

Diversia biliopancreatică

Diversia biliopancreatică este mai drastică şi presupune ocolirea unei suprafeţe foarte mari de intestin de către alimente, printr-o reconectare, şi nu prin tăierea intestinului. Se lasă doar ultimii 50-100 de centimetri din intestinul subţire din cei 7-10 metri, cât are acesta, ocolindu-l, dar fără a-l tăia. Dr. Copăescu spune că „pacientul care a recurs la diversie bileopancreatică slăbeşte spectaculos, până la 90% din surplusul de greutate. Însă el trebuie să meargă la toaletă de mai multe ori pe zi, aceasta şi pentru că alimentele sunt trimise practic direct în colon şi nu apucă sa se absoarbă. Aportul alimentar nu este restricţionat”.

Efectele acestor intervenţii chirurgicale sunt spectaculoase, pacienţii urmând să piardă în greutate într-un mod echilibrat. Pierderea kilogramelor în plus se face şi prin munca susţinută a pacientului. În urma intervenţiilor, organismul trebuie să îşi găsească un echilibru alimentar, iar pacienţii vor resimţi o îmbunătăţire a respiraţiei, inima, ficatul, vasele de sange se eliberează de invazia grăsimii, tensiunea arterială se reglează, iar calitatea vieţii creşte.

Ingrijirea ochisorilor bebelusului

Aceasta începe în spital, în primele minute după naștere și trebuie continuată acasă, ca parte a toaletei zilnice de care beneficiază micuțul tău.

Cum procedezi?

Ochii bebeluşului sunt foarte sensibili şi te sfătuim să citeşti sfaturile următoare pentru a fi sigură că ştii care este cea mai bună metodă pentru curăţarea ochilor copilului.

Recomandat deseori pentru a curăța ochișorii celui mic, ceaiul de mușețel este din ce în ce mai evitat în ultimul timp deoarece unele opinii ale specialiștilor îl fac responsabil de întreținerea și favorizarea infecțiilor locale.
Până ce acest lucru va fi clarificat, apa caldă este suficientă pentru ochișorul puiului tău. Umezește un tampon de vată sau colțul unui prosop moale și curat și apoi, cu mișcări blânde șterge ochiul închis dinspre marginea nazală către cea exterioară.

La curăţarea ochilor, pentru fiecare ochi în parte folosește alt tampon sau alt colț de prosop. În acest fel previi răspândirea eventualilor germeni de la un ochi la celălalt. Similar, repetă aceste mișcări și la nivelul sprâncenelor. Dacă observi o sensibilitate crescută a bebelușului tău, în loc de apa călduță folosește serul fiziologic, ce se gaseste în farmacie, pentru a spăla ochii bebeluşului.
Pentru ca micuțul tău să aibă ochi sănătoși, pe lângă toaleta zilnică inclusă în programul pe care îl urmezi în mod normal pentru igiena bebeluşului, trebuie să observi cu atenție dacă la nivelul acestora apare ceva anormal. Semne ale unor afecțiuni oculare ce trebuie tratate imediat de către medic pot fi: lăcrimarea excesivă, secrețiile de culoare gălbuie, umflarea ochilor, apariția unor zone albicioase, înroșirea albului ochilor.
Dacă după naștere copilașul tău are mici pete roșiatice la nivelul ochiului, acest fapt se datorează presiunii exercitate asupra corpului în timpul nașterii. Sunt mici hemoragii care nu reprezintă un motiv de îngrijorare și trec de la sine în circa 2 – 3 săptămâni.

O problemă ce apare mai ales la nou-născuți într-o proporție de aproximativ 30% este blocarea canalului lacrimal, afecțiune frecvent cauzată de întârzierea în deschiderea acestuia la naștere. De cele mai multe ori acest lucru trece neobservat, fără manifestări evidente. Umflarea zonei din jurul ochiului (inclusiv pleoapa respectivă), aspectul de “ochi umed” și secretiile galben-purulente persistente sunt semnele unei infecții oculare. Copilașul tău își va duce frecvent mâna la ochi, ca semn evident al disconfortului. Unii medici recomandă masajul zonei din jurul ochilor pentru deschiderea canalului lacrimal sau, dacă este cazul, intervin chirurgical. De multe ori deblocarea se produce de la sine, pe parcursul primului an de viață.
Conjuctivita poate surveni: înainte de naștere (foarte rar), în timpul nașterii prin prezentație facială (cauzată de germenii prezenți la nivelul canalului de naștere) sau după naștere prin contactul cu germeni aflați pe mâini, în apa din băiță sau pe haine.
Semnele caracteristice sunt secrețiile apoase sau purulente, înroșirea albului ochilor, umflarea pleoapelor. Bebelușul este neliniștit, plânge și își duce des mâna la ochișor. Tratamentul antibiotic local prescris de medic, instituit la timp, rezolvă acestă problemă. Fii atentă ca infecția să nu se răspândească de la un ochi la altul. Toaleta zilnică trebuie făcută separat, utilizând tampoane diferite pentru fiecare ochi. Nu uita nicio clipă cât de importantă este igiena bebeluşului!

Acestea sunt cazuri speciale și nu trebuie să te gândești ca micuțul tău va avea asemenea probleme. Important este ca tu să îi cureți zilnic ochișorii. Pentru a preveni infecțiile, cel mic trebuie să poarte întotdeauna hăinuțe curate, iar toți cei care intră în contact cu el să aibă grijă să se spele bine pe mâini.
În situația în care medicul pediatru sau oftalmolog consideră că este cazul administrării unor picături, nu trebuie să te temi că micuțul tău nu va sta cuminte.
Iată câteva idei: cu mâinile curate, pune degetul arătător pe pleoapa inferioară și trage cu blândețe, încet, în jos. Ideal este ca cel mic să stea cu capul nemișcat, însă majoritatea celor mici devin impacientați când simt că sunt imobilizați. De aceea ai la îndemână două soluții: ori îi distragi atenția, așa încât să privească în partea opusă celei din care îi vei administra picăturile, ori aștepți să adoarmă.

Nu folosi decât picături care sunt recomandate de către un medic, altfel îi poți produce iritații grave.
Potrivit specialiștilor americani, primul control oftalmologic este recomandat între vârsta de 6 luni și un an. Foarte multe afecțiuni detectate la timp se vindecă fără nicio implicație ulterioară în viața copilului. Aici intervine rolul extraordinar al părinților în a veghea, a observa și de a semnala orice suspiciune legată de modul în care evoluează bebelușul lor.